Prin luna iulie, am ales ca si destinatie de plimbare
Malaiesti, jud. Brasov. Ce-i drept, drumul pana acolo a fost destul de obositor… aproape 3 ore de mers pe jos…vremea parea ca tine cu noi…dar la intoarcere ‘’ ne-a dat peste nas’’ )). Toate bune si frumoase sus la cabana, pana in momentul in care s-au adunat norii si am zis ‘’e timpul sa plecam’’. Bineinteles ca nu am apucat sa coboram nici 10 minute ca deja simteam stropi de ploaie cum curgeau siroaie pe noi ))). In sfarsit, dupa 2 ore de mers, uzi pana la piele (LA PROPRIU - am fost un grup de vreo 8 persoane) una din verisoarele mele era de negasit. Eu o avertizasem sa stea langa noi, ca nu e de glumit sa se aventureze pe ploaia aia si sa o ia inainte, insa nu m-a ascultat.
La un moment dat nu am mai vazut-o in fata noastra. Ajunsi la cabana, i-am intrebat pe cei care erau deja acolo daca a ajuns. Raspuns: ‘’pai cum?! Nu a fost cu voi?’’ si zic ‘’ba da, dar nu m-a ascultat si a luat-o inainte’’ . Da-i cu panica, da-i cu plansete, unde e fata?! La vreo juma’ de ora, o vedem pe Simona ca vine agale pe carare, asta dupa ce taica-su plecase in cautarea ei… si zic ‘’ ce ai facut mai?’’..raspunsul ei cat se poate de degajat ‘’am gresit drumul’’… Ideea e ca la o rascruce de drumuri, ea in loc sa o ia in dreapta, a luat-o in stanga, uitand practic drumul pe care venise. A inceput sa ne povesteasca prin ce a trecut…s-a intalnit cu vreo 3 barbati, i-a intrebat unde e cabana Malaiesti, ei i-au zis ca a gresit drumul si au dus-o pana la rascrucea unde trebuia sa faca dreapta. Daaaaar, pana sa ajunga acolo, a dat de o cabana parasita si deja se gandea ca dak e ceva de rau, sparge geamurile si intra acolo )))), pana vine cineva dupa ea. Insa odata ce a iesit soarele din nori, a aparut si Simonica noastra.
Ideea esentiala este ca nu trebuie sa te panichezi, sa-ti pastrezi calmul si sa incerci sa-ti reamintesti drumul pe care ai venit. Aaaaa, de mentionat faptul ca nu avea nici telefonul la ea. Pentru mai multe informatii click aici:
Cabane Bucegi 
